Extracțiile dentare – indicații și contraindicații

Examenele necesare

Planul de tratament este stabilit în conformitate cu următoarele examinări și constatări:

Constatări locale

  • starea dintelui (grad de descompunere și / sau slăbire)

Constatări locale extinse

  • starea protezelor (aglomerare, parodontită cronică, proteze existente)

Constatări generale

  • Starea de sănătate a pacientului

Cu privire la pacient

  • dorințele pacientului (estetică, fonetică)
  • motivație
  • contextul financiar

Alături de examinarea radiologică în ceea ce privește anomaliile radiculare, condiția prealabilă pentru extracția dentară reușită este o inspecție preoperatorie a dintelui care trebuie extras. Omiterea acestei inspecții poate duce ușor la fractura coroanei.

Examinarea alternativelor de tratament

Dacă este posibil, trebuie depuse toate eforturile pentru a păstra dintele. Dinții ar trebui extrași doar dacă nu pot fi conservați prin măsuri conservatoare, parodontale, protetice, ortodontice sau chirurgicale sau in cazul in care conservarea dintelui nu are sens avand in vedere constatările generale, constatările locale extinse și circumstanțele locale specifice.

Pacientul trebuie informat privind diagnosticul, tratamentul și riscurile.

Indicații terapeutice

Ca o regulă generală:

Extragerea unui dintre trebuie sa fie efectuata daca acel dinte nu mai poate fi salvat.

Pentru următoarele constatări, nu există o opțiune de tratament alternativă:

  • dinții grav afectați de carii, rădăcini reținute
  • dinții grav afectați de boala parodontală
  • dinții cu infecții peri-apicale care nu pot fi nici conservate endodontic, nici chirurgical și au cauzat o inflamație extensivă (de exemplu sinusul maxilar sau țesutul moale) sau un chist
  • dinții afectați de traumatisme (fracturi multiple, fracturi longitudinale, defecte osoase extinse în regiunea parodontală)
  • În caz de aglomerare sau de împiedicarea erupției, dinții din lapte și dinții permanenți trebuie extrași din motive ortodontice.
  • pentru a menține ocluzia normală (dinții alungiți sau puternic înclinati)
  • în timpul chirurgiei tumorale, dinții localizați în zona tumorii

Important!

Se recomandă prudență atunci când se iau în considerare extracțiile în cursul restaurării focale (în cazurile de nevralgie extracția este adesea efectuată fără constatări clinice și radiologice). Dacă se suspectează o infecție focală, decizia pentru sau împotriva extracției depinde foarte mult de boala de bază. De exemplu, în cazurile de endocardită, febră reumatică acută sau glomerulonefrită acută, îndepărtarea dinților suspectați ar trebui efectuată fără ezitare.

Contraindicații locale

  • în procese tumorale benigne sau maligne nu se extrag înainte de a se adopta o atitudine terapeutică definitivă;
  • afecţiuni inflamatorii acute ale mucoasei orofaringiene de natură bacteriană, fungică sau virală (candidoze , stomatite, cheilite);
  • parodontite marginale acute cu supuraţie;
  • parodontita acută supurată în stadiul III şi IV;
  • tratament iradiant în antecedente la nivelul oaselor maxilare care ar putea determina apariţia de osteoradionecroza. In cazul in care este posibil, extracţiile vor fi temporizate 12 luni după terapia iradiantă. Profilaxia cu antibiotice este obligatorie ca şi sutura plăgii postextracţionale.

Contraindicații medicale generale

  • cardiopatia ischemică;
  • tulburări de hemostază (boala von Willebrand , trombocitopenie, hemofilie A și B,);
  • boli hematologice maligne;
  • boli cardiovasculare (insuficiență cardiacă congestive, hipertensiunea arterială, tulburări de ritm, infarct miocardic acut recent);
  • infecția HIV/SIDA;
  • boli hepatice (hepatite endemice , ciroza hepatică);
  • boli endocrine (diabet zaharat, hipertiroidism);
  • în primul și al treilea trimestru de sarcină;
  • anumite tratamente medicamentoase.
Leave a reply