Osteomielita maxilarelor – cauze, simptome, tratament

Osteomielita (OM) este un proces inflamator al osului.

În scheletul maxilo-facial, de obicei sunt implicate atât osul medular, cât și osul cortical, de unde termenul este cel mai adesea folosit pentru a descrie procesul inflamator în osul bazal și alveolar.

Definițiile cele mai utilizate în mod obișnuit de OM sunt o reacție inflamatorie în os, cauzată de invazia bacteriană sau pur și simplu de un proces inflamator al osului, atât cortical cât și spongios.

Osteomielita maxilarului poate fi o boală dificil de tratat deoarece formele cronice au o tendință marcantă de recurență. Osteomielita maxilarului nu este o entitate singulară. În literatura de specialitate sunt descrise două tipuri principale de OM. Prezența puroiului și / sau a fistulelor sunt caracteristicile variantelor supurative, diferențiindu-le astfel de variantele non-supurative, care sunt procese inflamatorii cronice de etiologie necunoscută.

Osteomilelita maxilarelor este infectie ce poate distruge oasele maxilare si afecta serios dantura. Osteomielita maxilarelor lezeaza cu precadere mandibula, dar poate leza si maxilarul superior atat la nivelul tesutului osos, cat si al tesutului medular.Cea mai mare frecventa este prezenta osteomielitei intre 16 si 30 de ani insa se poate intalni la toate varstele.

Pentru ca maxilarul are multiple caracteristici care favorizeaza instalarea si dezvoltarea infectiilor in tesutul osos si in tesuturile adiacente, osteomielita afecteza mai frecvent maxilarul in comparative cu afectarea celorlalte pase.

Cauze

1. Calea directa traumatica sau odontogena reprezinta cea mai frecventa cale de infectare a maxilarelor. Osul se poate infecta din cauza cariilor dentare. Infectia se propaga in canalul dentar (periodontita acuta), apoi cuprinde osul alveolar (osteita). De aici se extinde in tesutul maxilarului.

2. Infectarea prin sange este rara in cazul maxilarelor. Leziunile la distanta (panaritiu, furuncule, amigdalite, otita medie, plaga postextractionala infectata) produc metastaze septice ce infecteaza osul. In cazul copiilor, cele mai frecvente cauze pot fi bolile infectioase (scarlatina, gripa, febra tifoida, rujeola). Acestea pot provoca infectii necrotice maxilare. O forma a osteomielitei se poate intalni chiar si la sugari.

3. Printre alte cauze putem enumera: supuratiile perimaxilare, chisturile supurate, pericoronarita molarilor de minte, stomatite ulceronecrotice, infectarea sacului pericoronar al dintilor sau leziunile traumatice ale oaselor, indeosebi atunci cand sunt dinti in focarul de fractura.

Diagnosticarea

În faza acută, în absența sau dovezi radiografice, boalapoate fi diagnosticată de un medic dentist sau chirurg traumatologist pe baza datelor clinice și de laborator.

Exista diagnostice multiple pentru diferite manifestări ale OM ale maxilarului, dintre care unele sunt subclasificări, altele pot fi aceleași condiții într-un stadiu diferit sau o altă expresie. Unele diagnostice reflectă doar aspectul radiologic, numărul focarelor afectate, grupa de vârstă a pacientului, prezența sau absența puroiului sau natura recurentă a bolii. Multe tehnici de diagnosticare diferite s-au dovedit a fi utile. Diagnosticul final ar trebui să se bazeze pe următorii parametri:

(1) prezentarea clinică și istoricul pacientului,

(2) tehnici de imagistică,

(3) cultivarea și

(4) analiza histologică.

Prezentare clinică

Durerea intensă locală, sensibilitate, febră, umflături dureroase sau nedureroase, descărcare purulentă, fistula intraorală, fistula cutanată, fractura patologică sunt printre simptomele obișnuite în OM supurativ. Dacă infecția bacteriană este mai puțin virulentă, simptomele pot imita o osteită alveolară acută sau prelungită, ceea ce face dificilă diagnosticarea și selecția tratamentului relevant.

OM non-supurativă a maxilarului se caracterizează prin durere recurentă, umflare, deschidere limitată a gurii, absență de supurație, periostită, limfadenopatie regională ocazională și senzație redusă de alveolar inferior.

Simptome

In cazul osteomielitei acute a osului maxilar simptomele se manifestă brusc.

Apare creșterea bruscă a temperaturii, frisoane, slăbiciune, oboseală, lipsa poftei de mâncare, tulburări de somn.

In cazul osteomielitei odontogene a maxilarului apare durerea dintelui cauzal, care este sursa de infecție. Durerea de la nivel local în curând devine difuză, iradiază spre ureche.

Poate aparea o limitare de deschidere a gurii, durere la înghițire, dificultăți de respirație.

Osteomielita mandibulei se manifesta prin afectarea buzei inferioare (amorțeală, furnicături), mucoasa vestibulară a pielii gurii și bărbia. Cconturul feței devine asimetric.

Osteomielita distructivă cronică duce adesea la o fractură patologică a maxilarului.

Tratament

Scopul tratamentului diferă în funcție de prezența sau nu a infecției bacteriene, dar intervenția chirurgicală rămâne similară. În variantele septice, controlul infecției este preocuparea principală. Ca si control secundar al infecțiilor, tratamentul ar trebui să faciliteze restabilirea unei cantități suficiente de sânge. Teoria fluxului de sânge compromis ca factor critic în dezvoltarea OM a fost recunoscută pe scară largă, iar procedurile chirurgicale sunt efectuate cu scopul de a contracara acest lucru. Scopul comun al tuturor tehnicilor chirurgicale este îndepărtarea țesutului afectat, păstrând în același timp osul viabil periferic pentru a facilita vindecarea osoasă și / sau reconstrucția ulterioară a defectului (defectelor).

Tratamentul profilactic inseamna:

– imobilizarea la timp si, mai ales, corecta a fracturilor;

– igiena orala riguroasa;

– asanarea cavitatii bucale

– tratamentul leziunilor parodontale si dentare;

– respectarea sfatului medicului in interventiile dentoalveolare.

Contact

  • Bd. Carol I nr. 84, Bloc 20 D, parter, oraș Câmpina, judeţul Prahova
  • 0729.861.479 / 0722.715.670
  • contact@drzeinoamer-stomatologie.ro
Leave a reply